(d)in Inima unei Lacrimi

poarta spre Lumina

se uita din cind in cind dincolo de, jinduind.

inca mai credea ca ar fi putut ajunge daca.

din dorul adunat in ani si`a impletit o barca tesuta`n dese fire.

voia sa`si treverseze noptile din ginduri

spre zilele din visuri.

dar... a uitat ca singura nu stie sa visleasca.

atunci, pina dincolo, visurile ei au invatat singure sa inoate.

plutesc lin, valsind in tangajul vietii si`n deriva soartei,

in asteptarea momentului in care realitatea

va deveni posibila fara salvamari onirici.

probabil este nevoie de profesionalismul unui specialist

in constructia de poduri intre inimi.

altminteri, stia ca nu va ajunge niciodata.

posted by lacrima.lac at 05:54