(d)in Inima unei Lacrimi

"Un glas striga: In pustie pregatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strimbe, drepte si cele colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea, caci gura Domnului a grait." (Isaia 40:3-5)

ca forma de descriere geografica sau arheologica exista doua feluri de desert. unul este nisipos precum cel al Saharei iar celalalt este stincos precum Pustiul Sinai sau Pustiul Iudeii. pe primul nu l`am vazut decit la TV sau prin carti ori albume, dar pe celelalte doua le`am strabatut parte cu pasul parte cu autocarul si am constatat asemanari izbitoare. exista si zone mai netede, cu smocuri de vegetatie pentru hrana animalelor beduinilor, mai ales in preajma Marii Rosii si a Marii Moarte, dar in rest numai inaltimi pietroase, golase si netede ce stralucesc sticlos in arsita soarelui, cu vagauni sapate-n ele si separate de vai abrupte, intortocheate si inguste. tot ce este rupt din Israel nu poate fi decit tare, dur, colturos si incapatinat precum roca pustiului din Tara Sfinta.
printr`un astfel de pustiu a pasit Dumnezeu inaintea poporului Sau, pe o astfel de inaltime - greu de cuprins pina si cu privirea - s`a urcat Moise cind a primit Torah, aceste stinci le`a infruntat Isus cind mergea cu parintii la Yerushalayim si mai tirziu tot intr`un astfel de pustiu muntos a fost dus de Spiritul Sfint spre a fi ispitit.
da, ai mai fost in pustiu, Doamne, si in acestea si in cele din noi!
prin pustiul cel pustiu din mine vrei o cale neteda si dreapta, Doamne? de ce nu pe linga un izvor care sa ma ude si eu sa cresc sau macar pe linga o oaza fie ea si de speranta, de ce prin tot nisipul asta uscat si stors ce sint eu acum??
mereu ma surprinzi...




macar ca ma simt ca un pumn de nisip din Sahara, ca ma-mprastiu si ma scurg, ca doua boabe nu`mi stau laolalta, ca ma scorojesc pina devin uscaciune si ploaie de`ar veni ca sa ma ude si tot n`as fi decit nisip ud si-atit, dar chiar si`asa stiu ca Domnul meu nu`i uita pe cei rupti din aceeasi radacina care`I tine poporul .
stiu ca si de mi s`ar intinde nisipul de la o margine a cerului pina la cealalta si orizont nu as avea, Tu vei veni sa`mi stringi fiecare bob in palma Ta ca niciunul sa nu se risipeasca si sa ma ai intreaga doar a Ta, caci doar Tu stii cum am devenit pustie. trebuie sa fiu mai intii nisip ca sa stiu apoi ce inseamna sa fiu munte in Tara Ta. nu ca intr`o intindere de nisip auriu n`ar putea sa dea rod Cel ce este Viata si pentru care toate sint cu putinta, dar inainte de`a aduce ploaia binecuvintarilor pregateste in mine un pamint tare si neted pe care`l face apoi munte ca sa fie loc de`o radacina adinca, rezistenta si viguroasa, astfel incit atunci cind voi fi ramura altoia in maslinul Lui nimeni si nimic sa nu ma doboare. pe cind intr`un teren nisipos si radacina este superficiala si subtire ...
vino, Doamne, ajuta`ma sa`mi birui pustiul si preschimba`mi nisipul in stinca de Israel ca sa fie loc de`o scorbura in sufletul meu, loc unde sa intru si sa invoc, multumind si asteptind cu rabdare, ploaia Ta cea binefacatoare care niciodata nu se lasa fara rod!
Slava Domnului peste toti cei zdrobiti si pustiiti!