(d)in Inima unei Lacrimi

“apoi vine adevăratul soc. printre acesti evrei apare deodata un om care vorbeste ca si cum ar fi Dumnezeu. pretinde ca poate sa ierte pacatele. spune ca El a existat dintotdeauna. El spune ca se va intoarce la sfirsitul vremurilor ca sa judece lumea. hai sa clarificam un lucru: printre panteisti, cum ar fi indienii, oricine ar putea sa spuna ca este parte din dumnezeu sau una cu dumnezeu, iar acest lucru nu ar parea deloc ciudat. dar acest om, fiind evreu, nu avea cum sa se refere la un astfel de dumnezeu. dumnezeu, în limbajul lor, insemna o fiinta din afara lumii, care a creat lumea si care e infinit diferit de orice altceva in existenta. si cind ai priceput acest lucru, intelegi ca ce spunea acest Om, era pur si simplu cel mai socant lucru rostit vreodata de buze omenesti.
 o parte din ceea ce pretinde El, trece aproape neobservata pentru ca am auzit`o de atitea ori incit nu mai realizam gravitatea ei. ma refer la afirmatia ca poate ierta pacatele: orice pacate. daca cel care face o astfel de afirmatie nu este Dumnezeu, acest lucru este atit de stupid incit e aproape comic. toti putem sa intelegem cind un om alege sa ierte o greseala facuta impotriva lui insusi. ma calci pe degetul de la picior si aleg sa te iert, imi furi banii si te iert. dar ce ar trebui sa credem despre un om care fiind nejefuit si necalcat pe picior, anunța ca El te iarta pentru ca l`ai calcat pe altul pe picior si ai furat banii altuia? nesimtire naiva e cea mai blinda descriere pe care o putem atribui unui astfel de comportament. totusi, aceasta a făcut Isus. El le spunea oamenilor ca pacatele lor sint iertate fara ca macar sa ii intrebe pe cei pagubiti, care erau fara indoiala raniti de aceste greseli. fara ezitare, se purta ca si cum El era cel mai pagubit de toate pacatele. aceasta poate sa aiba sens doar daca El era cu adevarat Dumnezeul a carui Lege fusese calcata si a carui dragoste fusese franta cu fiecare pacat. aceste cuvinte, daca ar fi fost rostite de oricine altcineva decit Dumnezeu, ar trebui considerate prostesti si de o ingimfare de neegalat de nici un alt personaj din istorie.
totusi (iar acesta este lucrul cel mai ciudat si important totodată), pina chiar si dusmanii Lui, cind citesc Evangheliile, nu ajung de obicei la concluzia ca ar fi nici prost si nici ingimfat. insa cei care nu au astfel de prejudecati ajung la concluzii si mai grave decit acestea.
Hristos spunea ca El este ”blind si smerit” iar noi Îl credem fara sa vedem; ca daca ar fi un simplu om, smerenia ar fi ultima caracteristica pe care am atribui`o unora din cuvintele Sale.
incerc aici să impiedic pe oricine sa declare ridicolele lucruri pe care oamenii le spun de obicei despre El: ”sint gata sa`L accept pe Isus ca si un invatator moral exceptional, dar nu pot sa accept faptul ca El se declara Dumnezeu.” acesta este cu siguranta lucrul pe care nu trebuie sa`l spunem. un om care este doar un om si ar face afirmatiile pe care le`a făcut Isus, nu este in niciun caz un invatator moral. el ar putea fi considerat doar un nebun - la nivelul nebunilor care se cred oua sparte - sau sa`l credem diavolul venit din iad. trebuie sa te decizi! ori omul acesta a fost si este Fiul lui Dumnezeu, ori a fost un nebun sau chiar mai rau.
poti sa`L consideri nebun, poti sa`L scuipi si sa`L omori ca si pe un demon, sau poti sa`I cazi la picioare si sa`L numesti Stapin si Dumnezeu. dar haideti sa nu venim cu fleacuri ce se vor pe o pozitie inaltă si sa`L numim un mare invatator al omenirii. El nu ne`a lasat opțiunea aceasta deschisă. si nici nu a intenționat s`o facă.”

  (Crestinismul simplu, C. S. Lewis)