(d)in Inima unei Lacrimi
duminică, 24 martie 2013
ecclesiastica
"Cind mi`am indreptat inima ca sa cunosc intepeciunea si sa patrund care este menirea omului pe pamint, caci nici zi, nici noapte ochii lui nu vad somnul, atunci mi`am dat seama, privind lucrarea lui Dumnezeu, ca omul nu poate sa inteleaga toate cite se fac sub soare, dar se osteneste cautindu`le, fara sa le dea de rost; iar daca inteleptul crede ca le cunoaste, el nu poate sa le patrunda." (Ecclesiastul 8:16-17)
lume, te intreb... stii sa`mi spui?
oare`atunci, la inceputuri, creat`ai fost in HD? oare Creatorul tau a distribuit dioptrii cu vedere`n 3D numai unora, a caror retina sufleteasca percepea doar scara tonurilor de gri, in timp ce altii au fost uitati?
lume, stii tu, oare, daca viata e facuta din biti si daca curgerea mea se masoara cumva in cantitatea de megabiti dawnloadata virtual sau in secunde si fractiuni de secunde de tinerete fara batrinete? sau daca viata e facuta dintr`un numar oarecare de respiratii pe minut sau din minutele in care mi se taie rasuflarea atunci cind te privesc?
lume, stii tu, oare, gustul vietii e amar sau dulce , fetele ei sint albe, negre sau multicolore si rascrucea sufletului meu unde este?
lume, stii tu, oare, daca in acest amalgam de speranta , dezamagire, fericire, tristete, singuratate, iubire, curaj, frica, ura, orgoliu, incapatinare, inaltime, adincime, neintelesuri,intrebari, ginduri, aspiratii, (ne)impliniri, visuri... cum trebuie sa fie zborul meu, ce traiectorie sa aiba si ce combustibil?
lume, oare bine`ar fi si de folos ar fi sufletului meu sa ies mai des cu adevarat in viata reala pentru a invata pretul la care se pot rascumpara secundele timpului meu?
lume, stii tu, oare, cind, unde, cum si daca se termina singuratatea unora? sau... insingurarea altora?
spune, stii??
lume, ma fascineaza si ma`ncinta frumosul tau, acel frumos care este fardul si pudra ce acopera imperfectiunile, petele si ridurile de fata obosita si trista a vietii mele imbatrinite prematur!
lume, lume!
vind frumusetii tale nenumarate lacrimi nestemate!
poftim, lume!
vindu`ti zimbele arcuite`n sparanta!
lacrimi printre zimbete or zimbete printre lacrimi .. oricum ti le vind. si`apoi, lume, mai vind trecutul, prezentul si viitorul. da, ale mele. ma gindeam la un moment dat sa le pastrez mie`mi. macar pe cel de`al doilea. primul, oricum iti apartine. ultimul, intotdeauna este al Lui. asa, libera de tristetea primului, la fel de libera de surprizele ultimului, nu mai retin nimic din ce`i al tau, lume. apoi cred ca nici tu nu mai ai nimic din mine .
lume , m`ai obosit atit de mult iarna asta! prea multa iarna pentru un singur om!...
intrebare: ce nu stia Ecclesiastul?
posted by lacrima.lac at 09:20
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home