(d)in Inima unei Lacrimi

asteptarea deschide calea spre viitor prin acceptarea de a fi dependent si limitat, de a`ti recunoaste nevoile, slabiciunile, defectele, prin acceptarea de a gresi. apoi, poti cere cu umilinta celui care poate si vrea sa iti raspunda.
la acest punct, cred, asteptarea se intrica intr`o oarecare masura cu rabdarea.
astepti sa fii primit pentru ceea ce esti inainte de a fi primit pentru ceea ce poti sa dai.
si daca totusi nu, atunci ce faci?
astepti cu rabdare fara sa faci nimic, convins fiind ca intotdeauna(?) calitatea intilnirii va fi cu atit mai inalta cu cit asteptarea ti`a fost mai adevarata.
las celuilalt timp sa raspunda, fara a`l forta, fara a`l brusca. poate ca si lui i`a fost pina acum atit de greu sa fie primit incit nu poate inca sa (se) daruiasca.

oare ce se interpune intre asteptare si tinta?
initial, cauti motive.
apoi, daca vrei, cauti solutii.
dar apoi??...

Imparatul meu S-a nascut ca (un) om, a trait ca (un) om, dar a vorbit ca un Dumnezeu .
Imparatul meu n-a avut unde sa-Si plece capul pentru odihna, dar ne pregateste tuturor un loc vesnic in imparatia Lui. .
Imparatul meu a fost ispitit ca un om, dar a invins ca un Dumnezeu .
Imparatul meu a fost botezat ca un om, dar imi iarta pacatele ca un Dumnezeu .
Imparatul meu a slujit ca un om, desi a Lui este Imparatia si Preotia .
Imparatului meu I-a fost foame, dar i-a saturat pe toti ca un Dumnezeu .
Imparatului meu I-a fost sete, dar ne da la toti Apa vie care curge din Dumnezeirea Lui .
Imparatul meu a fost obosit, dar El este odihna pentru toti cei obositi si impovarati .
Imparatul meu a plins, dar sterge lacrimile mele ca un Dumnezeu .
Imparatul meu S-a rugat ca un om, dar imi asculta rugaciunile ca un Dumnezeu .
Imparatul meu a suferit ca un om , dar a vindecat sufleteste si trupeste pe multi, ca un Dumnezeu .
Imparatul meu a fost vindut pe un pret de nimic, dar a rascumparat lumea ca un Dumnezeu cu pretul Singelui Sfint .
Imparatul meu a fost dus la taiere ca un miel, dar El este Pastorul lui Israel si al lumii intregi .
Imparatul meu , ca un miel nu Si-a deschis gura, dar El este Cuvintul intrupat .
Imparatul meu a fost biciuit,  zdrobit, strapuns, dar vindeca orice boala si orice neputinta ca un Dumnezeu .
Imparatul meu a murit ca un om, dar El este Viata .

Imparatul meu S-a nascut, a trait, a slujit, a murit si a fost ingropat ca un evreu dar a inviat ca un Dumnezeu!!

Laudat sa fie Isus Hristos, Imparatul meu!

esti bine?
adormi usor seara? ti`e somnul lin?
ai cine sa te`alinte
cu linistea unei priviri
si`a unor necuvinte
pe care le suspini in taina nerostirii?
ai cine sa te tina fulg de mina,
precum o zina buna,
si sa`ti vegheze cu lacrima
orice zbatere a pleoapelor inimii?
esti bine?
poti visa ziua? nu ti`e imposibil?
ai cine sa`ti legene visurile
si in bratele calde ale sufletului sa le creasca
pecetluindu`le rostul?
ai cine sa`ti intimpine gindul
la jumatate de drum
si sa`l transforme pe loc intr`un intreg
care sa prinda viata rasarind?
ai cine sa`ti stea de straja
linga iluzia ca inca mai traiesti,
ca nu ti`e oarba inima
si goala de`asteptari privirea?
esti bine?
inca ti`e dor? mai are rost sa`ti fie?
ai cine sa`ti zvinte lacrima
c`un simplu gind, oricare,
si sa`ti sadeasca`n loc
un zimbet cit o speranta?
esti bine?

esti?




chiar esti??

... tot ceea ce poti oferi este doar o privire, alteori un suspin.
... tot ce ai nu este indeajuns ca sa dai.
... viata este ca un vis.
... visurile nu sint ceea ce par a fi.
... risul iti poate vindeca inima.
... risul e cel care ti`o fringe.
... lumea se misca mai repede decit tine.
... chiar repede este, totusi, atit de incet.
... a merge acasa e singurul lucru la care te gindesti.
... acasa e singurul loc pe care nu`l poti gasi.
... esti prea obosit ca sa adormi.
... esti prea trist si ca sa plingi.
... doar de singuratate ai nevoie.
... lumina`ti poate fi intunecata.
... crezi ca intelegi.
... stii ca intr`adevar nu poti.
... contradictiile au intr`adevar sens.

dar intotdeauna cind cineva te alunga, exista altii care te primesc.

mereu am considerat ca primavara este anotimpul oamenilor slabi. al celor tineri.
al focurilor care se aprind din nimic, care explodeaza apocaliptic la mingiierea himerica a unei brize molcome ivite din neantul unei inimi.
al focurilor care ard troznind criant din toate uscaturile inimii, pret de`o stea cazatoare.
al focurilor care se inalta patimas, te rumenesc pe dinafara doar si`apoi te lasa necopt si fara rod.
eram tinara...

primavara este anotimpul inceputurilor.
nu`mi plac primaverile. pot fi inselatoare.
demult n`a mai fost o primavara atit de scurta si`atit de uda.

desi, cind primavara vrea sa vina, nu o poti opri...


 mereu am considerat ca toamna este anotimpul oamenilor puternici. al celor maturi.
al focurilor care se aprind greu, care fumega mult si inecacios abia stirnite de`o vijelie cu haine de culoarea vintului.
al focurilor care mocnesc tacind indelung din vreascurile umede ale inimii, pret de`o viata paminteasca.
al focurilor care se inalta timid facindu`si loc sa te`ncalzeasca, dar care te lasa mereu cu ochii`n lacrimi si intrebari fara raspuns.
eram puternica?...

toamna este anotimpul sfirsiturilor. 
nu`mi plac toamnele. pot fi schimbatoare.
demult n`a mai fost o toamna atit de lunga si`atit de uda.

desi, cind toamna vrea sa plece, nu o poti opri...

acum nu mai cred ca primavara este anotimpul celor slabi si nici toamna al celor puternici. ele sint doar anotimpuri care se succed in virtutea Legii lui Dumnezeu. cicluri de inceputuri si sfirsituri. iar ei sint doar oameni care vin si pleaca.
putin(i) ramin.
nu`mi plac inceputurile pentru ca intotdeauna au un sfirsit.
eu iubesc doar Inceputul si Sfirsitul.
restul sint doar anotimpuri. toate. toti.