(d)in Inima unei Lacrimi
marți, 27 decembrie 2011
La Bethlechem...
S`a nascut gol pentru ca eu sa invat sa ma dezbrac de propriul ego.
S`a nascut intr`un staul pentru ca eu sa invat sa sfintesc orice loc.
S`a nascut slab pentru ca eu sa nu am frica niciodata de nimic.
S`a nascut din iubire pentru ca eu sa nu ma indoiesc vreodata de iubirea Lui.
S`a nascut om pentru ca eu sa pot fi fiu de Dumnezeu.
S`a nascut persecutat pentru ca eu sa accept orice nedreptate.
S`a nascut in simplitate pentru ca eu sa incetez a fi complicat.
S`a nascut in viata mea pentru a`i conduce pe toti in casa Tatalui meu.
S`a nascut intr`un staul pentru ca eu sa invat sa sfintesc orice loc.
S`a nascut slab pentru ca eu sa nu am frica niciodata de nimic.
S`a nascut din iubire pentru ca eu sa nu ma indoiesc vreodata de iubirea Lui.
S`a nascut om pentru ca eu sa pot fi fiu de Dumnezeu.
S`a nascut persecutat pentru ca eu sa accept orice nedreptate.
S`a nascut in simplitate pentru ca eu sa incetez a fi complicat.
S`a nascut in viata mea pentru a`i conduce pe toti in casa Tatalui meu.
duminică, 18 decembrie 2011
las o lacrima...
pentru ca mereu am stat in umbra.
in umbra mea, in umbra celorlalti, in umbra propriei vieti.
pentru ca uneori cred ca e mult prea tirziu sa mai incep ceva
si ma contemplu, resemnata, in mijlocul propriului esec.
pentru ca uneori stiu ca
intotdeauna este mult prea devreme ca sa renunti.
pentru ca abia acum am constientizat
de cite ori m`am ridicat din nimic.
pentru ca vad o Lumina in intuneric si ea imi arata Calea.las o lacrima...
am destule. si, paradoxal, mi`e bine.
duminică, 11 decembrie 2011
roza vinturilor
Sculptura de Parviz Tanavoli
devenise precum un semn de intrebare asezat nepotivit, scolareste,
la capatul unei propozitii afirmative.
incremenita`n existenta.
nu stia exact nici cind se`ncepuse si nici daca cumva se terminase
inainte sa inceapa a fi.
d(o)ar ca era undeva pe drum inspre un nu stiu ce.
aruncindu`si ochii mintii peste umeri
ca sa nu vada nimicul dolofan de dinainte,
se straduia sa surprinda cu resturi de inima
farime de visuri (im)posibile.
astepta mereu un raspuns la o intrebare (ne)rostita.
de pe soclul ce parea solid,
punctele de suspensie ale asteptarii nu o ajutau la nimic.
nu era nimeni la rasarit.
hmmm... soclul nu era decit o adunatura
de ginduri vechi si prafuite,
mereu aceleasi si aceleasi,
cu care se straduia sa`si mentina echilibrul inimii.
iar ea se rezema pe ele, caci punctele de suspensie,
echivalentul unei respiratii din viata ei,
nu o ajutau la nimic.
intr`adevar, nu era nimeni la rasarit...
iar ea devenise, fara sa stie,
precum semnul de intrebare de la capatul propriei sale vieti.
traise?
traise.
traise!!
dar cind??...
luni, 5 decembrie 2011
asemanari
lacrimile ei nu au trup.
au doar o inima istovita, inmuiata`n dor si stoarsa de lacrimi.
lasa`le sa curga. din ele isi traieste visurile.
uneori.
se obisnuise cu traiul in doi.
ea si Inima ei de lacrimi.
