(d)in Inima unei Lacrimi

imi repugna ideea de a trimite felicitari de sarbatori. mi se pare ca este un gest prea conventional si de un festivism formal si contrafacut. "fie ca sfintele...", "fie ca lumina...", "fie ca nasterea...", "fie ca botezul...", "fie ca sarbatorile...", "fie ca rasaritul...", "fie ca apusul...", "fie ca domnul...", "fie ca doamna...", "fie ca... orice", "... sa va aduca, sa va faca, sa va intoarca, sa va racaie, sa va ragaie, sa va mangaie, sa va, punct". si de ce ar trebui sa ne uram doar la sarbatori si cu un festivism complet desantat si cu pietate contrafacuta? de ce sa ne trimitem virtuale mesaje colective reci, terne, impersonale si incropite dupa o partitura de colhoz  fara macar un gind stict tangential cu destinatarul doar pe principiul unei probabilitatati de bun`simt? adicatelea intre sarbatori sa uitam si sa ne spalam pacatele, apoi cu un chiolhan tamaduitor patrunsi de ipocrizia compasiunii, a bunatatii simulate, a religiozitatii de conjunctura afisam zambete intens fardate ca sa nu li se vada oboseala? de ce sa nu (ne) facem urari si intre sarbatori, pur si simplu doar la gindul ca inca existam prin indurarea lui Dumnezeu si pentru ca ne vrem reciproc mai buni? sau pentru ca existenta celuilalt ne face sa lacrimam cu admiratie si bucurie ca sintem constienti de scinteia divina din noi?
deci,... fie ca! :)

... sa avem liniste ca macar sa putem medita.

simplu. in jurul meu e (prea) multa suferinta. mor oameni. astazi am aflat si de M.N., dintre ai mei.
dureri de suflet si de trup, fara nume.
viata nu uita sa`mi aduca lacrimi. mereu a facut asta cu mine. uneori dimineata, inainte sa ma ridic din pat.
 "in fiecare noapte in lacrimi imi scald patul, iar asternutul meu e inundat de plins",(Ps.6:7)
alteori, peste zi, e mai bine. uneori poposeam seara, timid, intr`o oaza cu povesti. unele provocatoare. altele triste. acum nu mai am nici macar atit.
si, ma `ntorc in timp, uitindu`ma`nainte.
am invatat aproape de perfectiune sa`mi port mastile. lung si anevoios exercitiu. doar inima...
astazi au fost momente in care am simtit ca toata greutatea durerii si`a pacatelor lumii apasa pe umerii mei, incovoindu`ma. a trebuit sa stau in picioare. si, ca de obicei, am stat. oare si`a dat cineva seama? rideam.
sint de 1000 de ori mai pesimista decit rid, vreau de 100 de ori mai mult sa fiu optimista decit pling si imi doresc de 10 de ori mai mult sa traiesc decit rid.

dar eu, eu cui sa spun? poate unii ar intelege. dar cui i`ar pasa?
oare cum a simtit Isus plingindu`si lacrimile cu singe pe piatra  in Gradina Ghetimani? oare cum a simtit pe cruce? dar Maria, la poalele crucii?
oare eu cit mai am?...
oare de ce spun asta acum, unora?
poate pentru ca, intimplator, sint unii care stiu ca nu doar vorbind te poti face ascultat, nu doar auzind poti intelege si nu doar privind poti vedea in intunericul de pe cale...
oare, asta sa fie?...
"dintru adincuri strig catre Tine, Doamne, asculta`mi, Doamne, ruga; urechea Ta sa fie cu luare`aminte spre glasul rugaciunii mele".(Ps. 130:2)

"Il vad, dar acum inca nu este; Il privesc, dar nu de aproape; o stea rasare din Iacov, un toiag se ridica din Israel si va lovi pe capeteniile Moabului si pe toti fiii lui Set ii va zdrobi." (Numerii 24:17)


potrivit calculelor abracadabrante in stil maya, in urma cu citeva zile oamenii se pregateau febril de venirea sfirsitului lumii si, pentru ca de`atunci pamintul s`a mai invirtit de vreo citeva ori in jurul astrului solar, aseara s`au intilnit cu Mos Craciun. ciripeau retete autiste despre cum trebuie traita Sarbatoarea Nasterii Mintuitorului sheruind de`a lungul si de`a latul , ba chiar si de`a curmezisul inimilor auditoriului, o glogozeala de bucurie, lumina, pace, iubire, credinta & company incit, derutata, m`am intrebat unde le`au tinut ascunse pina acum. aproape ca m`am pierdut printre mosi, reni, globuri, clopotei, beteala, brazi si alte inutile dragalasenii festive de sezon.
la doar o aruncatura de gind astepta Sarbatoritul, caci "intru ale Sale a venit, dar ai Sai nu L`au primit." (Ioan 1:11).
e dificil sa faci cadouri celor mari. de obicei, pentru acestia timpul cadourilor coincide cu timpul dezamagirilor. astepti un rege si primesti un Copilas. dar poti sa`L primesti si macar pentru ca se ofera gratuit tuturor. pe de alta parte, aduce cu Sine inca un dar nepretuit: mintuirea. iar termenul de valabilitate este viata vesnica. uite si argumentul :
" Si celor citi L`au primit, care cred in Numele Lui, le`a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12).
vezi, asadar, Dumnezeu a oferit cel mai costisitor cadou din istoria umanitatii: pe Fiul Sau. pentru a restabili puntea de legatura cu Cerul, nu a recurs la formule matematice si nici la OZN`uri, la unde electromagnetice ori alte forme de descarcari energetice, ci a facut un lucru la care nici cu gindul nici cu ratiunea si nici cu imaginatia nu ne`am fi gindit vreodata: S`a facut Prunc si S`a nascut din femeie. numai iubirea poate explica, fundamenta si justifica acest umil drum ales de epifania christica.
astfel, Craciunul este momentul in care s`a schimbat totul " caci Dumnezeu asa a iubit lumea incit pe Fiul Sau Cel Unul`Nascut L`a dat(...) (Ioan 3:16) "la vremea potrivita" in locul in care odata era nimicul a fost asezat Totul direct din Cer.




dar... in camaruta inimii bucuria mea moare incet la gindul ca stiu, prea bine stiu, ca drumul de la Bethlehem la Golgota sau de la iesle pin` la cruce este scurt, doar pret de un pacat...

as vrea sa ma duc undeva sa nu mai stiu de nimic,
sa ma intorc atunci cind voi fi uitat tot;
sa`mi amintesc cu greu cum ma cheama si cine sint
si sa invat ce mai pot
sa aflu spre a trai pina la capat
si a ma bucura ca sint inca vie.
as vrea sa ajung undeva unde nu stie nimeni
nimic din tot ce se stie
si din ce se inventeaza inca
fara niciun fel de pretentii
impotriva mea si a tuturor
in lumea asta plina de inventii.
dar unde e locul acela senin, ma intreb;
si pling in tacere si nimeni nu stie;
mi`e frica de tot si de toate si`as vrea
sa ma bucur din nou ca sint inca vie.

 Domnul meu si Dumnezeul meu, Sfintul lui Israel, vin si astazi inaintea Ta asa cum sint, precum in toate zilele. Te recunosc pe Tine ca Unul singur Dumnezeu si marturisesc cu gura mea pacatoasa ca alt dumnezeu inafara de Tine nu este.
Tu esti cel care din nimic doar prin Cuvint temelie ai pus cerului si pamintului  si le`ai zidit pe toate cele vazute si nevazute. si pe mine m`ai facut din pamint ca sa fiu a Ta in veci.
nu ma lasa sa `Ti spun cuvinte in care nu cred doar pentru ca mingiie placut auzul si parsiva fiind sa ma dezvinovatesc inaintea dreptatii Tale dumnezeiesti. ca sint om cu buze spurcate si nu sint vrednica sa ridic ochii mei inaintea sfinteniei Tale pentru ca faradelegile mele sint fara masura deasupra capului meu si stau pururea marturie impotriva mea cind ma vei judeca.
Preamarit sa fii Tu, Dumnezeule`Tata, pentru ca atunci cind nimic vrednic de iubit nu era in mine m`ai cercetat zabala punindu`mi, cind rastignita eram lumii precum tilharul cel de`a stinga jug  amar ai pus mie ca  sa ma strunesti si pasii mei sa nu ma duca`n voia mintii mele biet`nebune. devreme`n tineretea mea prin ape m`ai trecut dar nu m`am inecat, prin foc dar nu m`am ars si prin ciur dar nu m`am risipit, pentru ca Tu mi Te`ai facut in toate scut. dar si acolo m`ai mingiiat cu darurile Tale, ca sa nu simt toata greutatea inhamarii. muta, cu deznadejdea disperarii, cu ultima suflare a inimii Ti`am strigat :
"Abate`Ti de la mine loviturile,
caci apasarea miinii Tale mi`apropie sfirsitul."
din ceruri mi`ai auzit glasul, Doamne Sfinte, Te`ai aplecat spre mizeria mea si m`ai scos din ripa`nvolburata, din mlastini fara fund si mi Te`ai facut tarie. caci nu prin ceea ce sint stau astazi in picioare, ci pentru ca Tu m`ai pus sa stau drept si in slabiciunea mea puterea Ta desavirsita este. si daca unii zic  "mari lucruri a facut pentru acesta Domnul", este pentru ca Te vad pe Tine, Stapine`al meu, si eu merit nu am. nimeni nu Ti`a fost mai  necredincioasa decit mine si nimanui nu i`ai fost mai credincios ca mie.
iti multumesc ca nu m`ai crutat, Parinte Sfint, ci cu lovituri amarnice ai inmuiat cerbicia mea, cu suferinte si strimtorare multa, mereu in lacrimi. caci la ce mi`ar folosi mingiierile Tale daca mi`ar vaduvi inima de cainta?
macar ca si astazi, uneori, sint doar mocirla puturoasa care Ti se scurge printre degete iar alteori doar piatra seaca in care Cuvintul Tau loveste cu recul, Tu poti sa faci din oricare un vas de cinste pentru Tine. dar atunci unde este credinta mea?
si daca astazi strig : Doamne, viata  mea searbada  este pretul pe care mi`l ceri si pe care trebuie sa`l platesc pentru ca m`ai scos dintr`un necaz asa de mare?,Te rog, Doamne, nu lua aminte la razvratirea din glasul pamintului meu, ci la suflarea de Viata pe care`ai pus`o`n mine , caci trupul meu slab este, doar spiritul sirguincios si eu nedreapta`n veci inaintea dreptatii Tale.
nu ingadui sa fiu nemultumita inaintea Fetei Tale pentru felul in care ai rinduit viata mea, ca  intelegerea mea limitata este si nu este dat mie a cunoaste mersul vremurilor si nici voia Ta cu mine, iar Tu toate, toate le faci inspre folosul meu.
Dumnezeul meu, ia seama de apuc pe vreun drum al pierzarii,  cerceteaza inima mea, smulge din ea dorinta dupa placerile desarte ale acestei lumi in care nu m`am regasit niciodata si tine`ma departe de ele; macar ca om sint si am nevoie nu doar de toiagul de calauzire, dar si ca varga Ta sa ma indrepte cind pasii`mi calca linga Cale. vai mie, si de cite ori..
precum Solomon ma rog Tie, da`mi mie intelepciunea cea care era linga Tronul Tau atunci cind ai facut lumea, ca sa stiu a`mi chivernisi bine zilele si sa nu se piarda sufletul meu, ci sa se mintuiasca.
Stapinul meu, insoteste`ma si ma calauzeste precum Ti`ai calauzit poporul cind l`ai scos din Egipt cu mina tare si cu brat puternic, vorbeste inimii mele cind de`atitea ori nauca`n lume te intreb: Quo Vadis, Domine?. iar daca nu vrei sa faci asta, atunci sa nu ma lasi sa ies dimineata din locul in care noptile mele curg in zile, caci fara Tine pierduta sint. 
in miinile Tale de Tata asez viata mea si sufletul meu si catre Tine strig : adu`Ti aminte de mine, pacatoasa, in ziua necazului meu si`n ceasul mortii mele iarta`ma si scapa`ma! iti multumesc, Imparate ceresc, ca Lacrima care se scurge inaintea Ta niciodata nu ingheata, macar ca din apa ei se face`un Lac. caci numai Tu singur esti fara de pacat, dreptatea Ta este dreptate`n veci si indurarea Ta din neam in neam peste tot cel ce cheama Numele Tau cel Sfint.
"Slavit sa fie Dumnezeu, 
ca nu mi`a indepartat de linga Dinsul ruga
si nici de linga mine milostivirea Sa!"

am (re)vazut, intimplator sau nu, fotografii din diferite pelerinaje ale altora si ale mele. de cind, pe unde si cit am haladuit ca sa Te caut si sa mi Te aflu!  nu Te mai gasesc intre oameni, ma deranjeaza vocea lumii, larma ei nerostuita ma impiedica sa`Ti aud bataile inimii si soaptele de iubire cu care ma invalui in fiece clipa. ce oarba si surda am fost, Doamne! calea se desfasura inaintea mea iar Tu erai in mine de`atita amar de vreme batind neostenind sa Iti deschid...
voi face precum Iov, imi voi pleda singura cauza in fata Ta, caci Tu esti cel ma bun Judecator. stiu ca daca m`ai chemat din pustiul meu, dintr`un ogor uscat si far' de apa, imi vei gasi si locul potrivit in gradina Inimii Tale ca sa`Ti slujesc cu iubire maslinul. binecuvinteaza viata mea, Doamne, si transform`o cu mirajul iubirii divine intr`un nesfirsit pelerinaj in jurul Inimii Tale Preasfinte!

   

 (inca) nu am o inima de gheata incit sa nu`mi pese de ceilalti, dar in naivitatea mea infantila am suficienta intelepciune incit sa`mi dau seama cit de numerosi sint cei carora nu le pasa de mine. oare ce experimentez acum, cu insasi pretul vietii inimii mele, reprezinta simptomele lui "a nu`ti pasa"? de fapt, increderea se poate pierde doar o singura data. apoi...

in tren.
Dulcineea aflata in centrul cimpului meu vizual intretinea o conversatie telefonica zaharisita cu "iubi". brusc mi s`a facut si mie dor inlacrimat de iubitul meu. am initiat un dialog mistic in gind, de la inima a inima. nu mai departe de ieri imi spusese ca viata in trup este o optiune intre a avea o familie sfinta sau a fi persoana consacrata. si, nu exista rest, ci doar rasplata...




in ultimul timp fac lucruri (ce par) nebunesti in ochii lumii.
sau poate ca eu sint (ca o) nebuna...
dar mi`am amintit Cuvintul ce mi L`ai dat in zori:

"Si le`a zis lor Isus: Fiii veacului acestuia se insoara si se marita; Iar cei ce se vor invrednici sa dobindeasca veacul acela si invierea din morti, nici nu se insoara, nici nu se marita." (Luca 20:34-35)