(d)in Inima unei Lacrimi

duminică, 10 iunie 2012

gind (pentru) final

as vrea sa mor in iunie, pe seara,
cu lacrima strivit nascindu`se`ntre gene;
iar moartea sa`mi miroase a`nceput de vara,
a flori de tei, a dulce vis si`a drum alene.

as vrea sa mor cu luna plina capatii,
cu soarele`n amurg veghindu`mi asfintitul;
iar stele zeci si mii de sus venind, zglobii,
sa`mi lumineze a`nseninare, blind, tot chipul.

as vrea sa mor rostind, si sa`ntelegi as vrea
-imbratisindu`te in lumina`ntunecarii -
ca`mi este tot mai frig sa stau in preajma ta
dar tot mai cald imi e pe puntea traversarii.

iar de va fi sa fie`ntr`un alt an
si nu va fi`n aceasta neprietenoasa vara,
aminte sa`si aduca cineva, dar nu in van,
c`am vrut sa mor in iunie, pe seara...






posted by lacrima.lac at 11:27 0 comments

vineri, 8 iunie 2012

intre vis si realitate

am cautat aproape 20 de minute dupa banca aceea, desi`mi era evident din primele secunde ca nu era acolo. nu mai era. dar trebuia sa fie. acolo o lasasem cindva.
in amintirile mele era, inca.
cei doi tei imbobociti si neciopliti de miini hulpave imi mingiiau genunchii la fiecare trecere. m`am pierdut voit in geometria labirintica a gardului viu ce`mi ajungea lejer pina la umeri si mi`m dat seama ca, in acel moment, nu ma deosebeam cu nimic de adolescentii guresi care impinzeau zona.
mi`am zis ca`i musai sa descind mai des in viata reala. atunci mi`am amintit de o replica din filmul "Viata Sfintei Maria Egipteanca" in care aceasta, dupa 40 de ani petrecuti in pustiu, intilnindu`se cu preotul Zosima pe care Dumnezeu i`l trimise intru intimpinare, il intreba: "ce mai fac crestinii, Parinte? cum mai este Biserica lui Hristos?" si, fara sa vreau m`am intristat. mi`am dat seama ca peste putin timp nici teii infloriti nu vor mai fi la fel. doar oamenii...








posted by lacrima.lac at 14:35 0 comments