(d)in Inima unei Lacrimi
joi, 23 februarie 2012
radioscopie
viata vazuta prin ochii unei Lacrimi
poate fi uneori atit de amara incit iti dau lacrimile.
dar ti stergi pe furis
pentru ca lumea vrea sa vada doar oameni fericiti.
chiar daca prefacuti.
pentru rostite adevaruri care (ii) dor,
oamenii te (pot) judeca cu tacerea care (te) doare.
de aceea, betege`mi sint cuvintele, agonizind in mine.
oricum, lumea nu e asa cum scrie aici.
e intr`un fel in care toti stim, dar nu vorbim.
vineri, 10 februarie 2012
inlacrimata...
simplu. in jurul meu e (prea) multa suferinta. mor oameni. tineri. boli nemiloase. copii fara mame. ramin de crescut in grija Lui si`a altora. care, citi si cit s`or indura.
dureri de suflet si de trup, fara nume.
viata nu uita sa`mi aduca lacrimi. mereu a facut asta cu mine. uneori dimineata, inainte sa ma ridic din pat.
"in fiecare noapte in lacrimi imi scald patul,
iar asternutul meu e inundat de plins",(Ps.6:7)
alteori, peste zi, e mai bine. uneori poposesc seara, timid, intr`o oaza cu povesti. unele provocatoare. altele triste. si, ma `ntorc in timp, uitindu`ma`nainte.
am invatat aproape de perfectiune sa`mi port mastile. lung si anevoios exercitiu . doar inima...
astazi au fost momente in care am simtit ca toata greutatea durerii si`a pacatelor ei apasa pe umerii mei, incovoindu`ma. a trebuit sa stau in picioare. si, ca de obicei, am stat. oare si`a dat cineva seama? rideam.
sint de 1000 de ori mai pesimista decit rid, vreau de 100 de ori mai mult sa fiu optimista decit pling si imi doresc de 10 de ori mai mult sa traiesc decit decit rid.
stiu ca le place sa fie in preajma mea. ma considera "de`a lor". nimeni nu tresare sa respecte reguli cind apar eu. toti sint relaxati. macar ca unii imi depasesc cu mult virsta biologica. ma considera amuzanta. "codata", mi`a zis cineva.
ma cauta uneori sa`mi spuna de`ale lor. si eu sa nu mai spun la nimeni. alteori trebuie sa gasesc in mine resurse la suferinta lor si sa le ofer, fara sa mi se ceara. au incredere? nu stiu, poate. macar ca unora le`am spus, nu o data, ca esenta mea e alta decit perceptia lor. poate dorinta mea de`a trai m`a determinatt, fara sa`mi dau seama, sa`mi fac mai mereu o alta imagine decit cea reala.
dar eu, eu cui sa spun? poate unii ar intelege. dar cui i`ar pasa?
oare cum a simtit Isus, plingindu`si lacrimile cu singe pe piatra, in Gradina Ghetimani? oare cum a simtit pe cruce? dar Maria, la poalele crucii?
oare eu cit mai am?..
oare de ce spun asta acum, unora?
poate pentru ca, "intimplator", cineva stie ca nu doar vorbind te poti face ascultat, nu doar auzind poti intelege si nu doar privind poti vedea in intunericul de pe cale..
oare, asta sa fie?..
"dintru adincuri strig catre Tine, Doamne,
asculta`mi, Doamne, ruga;
urechea Ta sa fie cu luare`aminte spre glasul rugaciunii mele." (Ps. 130:2)
dureri de suflet si de trup, fara nume.
viata nu uita sa`mi aduca lacrimi. mereu a facut asta cu mine. uneori dimineata, inainte sa ma ridic din pat.
"in fiecare noapte in lacrimi imi scald patul,
iar asternutul meu e inundat de plins",(Ps.6:7)
alteori, peste zi, e mai bine. uneori poposesc seara, timid, intr`o oaza cu povesti. unele provocatoare. altele triste. si, ma `ntorc in timp, uitindu`ma`nainte.
am invatat aproape de perfectiune sa`mi port mastile. lung si anevoios exercitiu . doar inima...
astazi au fost momente in care am simtit ca toata greutatea durerii si`a pacatelor ei apasa pe umerii mei, incovoindu`ma. a trebuit sa stau in picioare. si, ca de obicei, am stat. oare si`a dat cineva seama? rideam.
sint de 1000 de ori mai pesimista decit rid, vreau de 100 de ori mai mult sa fiu optimista decit pling si imi doresc de 10 de ori mai mult sa traiesc decit decit rid.
stiu ca le place sa fie in preajma mea. ma considera "de`a lor". nimeni nu tresare sa respecte reguli cind apar eu. toti sint relaxati. macar ca unii imi depasesc cu mult virsta biologica. ma considera amuzanta. "codata", mi`a zis cineva.
ma cauta uneori sa`mi spuna de`ale lor. si eu sa nu mai spun la nimeni. alteori trebuie sa gasesc in mine resurse la suferinta lor si sa le ofer, fara sa mi se ceara. au incredere? nu stiu, poate. macar ca unora le`am spus, nu o data, ca esenta mea e alta decit perceptia lor. poate dorinta mea de`a trai m`a determinatt, fara sa`mi dau seama, sa`mi fac mai mereu o alta imagine decit cea reala.
dar eu, eu cui sa spun? poate unii ar intelege. dar cui i`ar pasa?
oare cum a simtit Isus, plingindu`si lacrimile cu singe pe piatra, in Gradina Ghetimani? oare cum a simtit pe cruce? dar Maria, la poalele crucii?
oare eu cit mai am?..
oare de ce spun asta acum, unora?
poate pentru ca, "intimplator", cineva stie ca nu doar vorbind te poti face ascultat, nu doar auzind poti intelege si nu doar privind poti vedea in intunericul de pe cale..
oare, asta sa fie?..
"dintru adincuri strig catre Tine, Doamne,
asculta`mi, Doamne, ruga;
urechea Ta sa fie cu luare`aminte spre glasul rugaciunii mele." (Ps. 130:2)
